Decebal – in spiritul darz al dacilor

Decebal – in spiritul darz al dacilor

Aug 22, 2012

Daca ajungeti in Roma, vizitati va rog colinele Quirinale din nordul vechiului Forum roman. Acolo troneaza columna care prezinta razboaiele de cotropire ale imparatului Traian in Dacia. Adica la noi acasa…Pe coloana este sculptata si infatisarea regelui Decebal.

Luati un moment de mandra reculegere! In sanul niciunei alte semintii de oameni nu a mai rasarit un asemenea conducator cu asemenea destin tragic. A infruntat plin de curaj cea mai puternica imparatie a vremii. A facut totul pentru a-si ocroti poporul. A sfidat infrangerea mai curajos decat spartanii, iar moartea sa ne aminteste parca de tragediile antice. Nu-l uitati, la aproape 2.000 de ani de la jertfa sa, Decebal ne este inca rege!

 

Care este numele tau, Marite Rege?

 

Din nefericie, despre neamul, originea si familia lui Decebal stim astazi prea putine amanunte. Totusi, regele-erou nu a fost uitat de daco-geti. Numele sau razbate din Istorie prin numeroase mentionari care apartineau triburilor trace din sudul Dunarii, sau in inscriptii din cele mai indepartate colturi ale Imperiului Roman precum Britania, Italia, Pannonia sau Hispania. Merita mentionat ca numele de Decebal a supravietuit in mod bizar in Spania pana in secolul trecut, adus de cohortele de daci mercenari, angajati de Roma dupa retragerea aureliana. Cum altfel ne putem explica paralela fonetica Diego-Diegis, sau nume neasteptate precum Don Dicineo (Deceneu), Don Ortiz (Ortis, nume dacic), Don Boroista (Burebista), Don Salmoxen si Don Deciballo.

Merita sa zabovim putin si asupra originii numelui regelui. Decebal, Decebalos, continea adjectivul dacic Balos, un nume raspandit in onomastica dacica, apartinand, tuturor straturilor sociale. Numele real al regelui dac era, probabil, Diurpaneus, el fiind la origini un taraboste din sud-vestul Daciei (Muntii Apuseni). Datorita caracterului sau deosebit si al victoriilor militare primeste din partea populatiei dace numele de razboi de Decebalus (Zece Ursi sau Calaretul).

De asemenea, razboinicul dac primeste tronul si este ales conducator al Daciei. Printr-un gest nobil si intelept, regele dac de atunci, Duras, cedase puterea de bunavoie iscusitului Decebal, cel pe care consangenii sai incepusera sa il considera un veritabil semi-zeu inca din timpul vietii.

 

Strateg desavarsit, diplomat iscusit, conducator intelept

 

“Foarte priceput in planurile razboiului si iscusit la infaptuirea lor, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Dibaci in a intinde curse, era un bun luptator si se pricepea sa foloseasca izbanda, dar si sa iasa cu bine dintr-o infrangere. Din acesta pricina, multa vreme a fost un dusman de temut pentru romani” – Dio Cassius – Historia

Dupa asasinarea lui Burebista, statul centralizat dac este afectat de o inevitabila diviziune politica. Triburile daco-gete nu mai raman unite in uniunea statala in care le adunase regele-zeu. Ele se fragmenteaza in patru, apoi in cinci regate, dintre care cel mai mare si mai puternic se consolidase in Ardealul de azi. Pe fondul acesta, Imperiul Roman profita de situatie si isi extinde granitele cucerind provinciile getilor din sudul Dunarii. Constatam ca daco-getii nu se lasa impresionati de apropierea agresiva a unui vecin atat de puternic, raspunzand in forta. Multe capetenii razbonice gete isi manau oamenii in lupta in teritoriile romane din Balcani si Panonia.

Stramosii se dovedesc atat de puternici incat continua sa se amestece in disensiunile politice intre Octavianus Augustus si Marcus Antonius. Incet, incet, romanii isi dau seama ca odata cu moartea lui Burebista, pericolul dacic pentru posesiunile lor din Balcani, nu disparuse deloc, ci se amplificase. Contramasurile Romei la Dunare constau in prima instanta in crearea unei zone tampon nelocuite pe malul sudic al Dunarii, din care triburile getilor erau evacuate in teritoriul roman sau exilate in Carpati.

Prin urmare, generalul Aelius Catus muta la sud de Istru 50.000 de geti pentru ca, mai apoi, in timpul lui Nero, guvernatorul Moesiei, Tiberius Plautius Silvanus Aelianus, stramuta fortat in Balcani aproape 100.000 suflete de geti, barbati, femei, copii, batrani.

Lacomia crescanda a romanilor se manifesta printr-o politica de expansiune economica urmata de o incercuire militara. Daco-getii nu slabesc insa atacurile, profitand de momentele de slabiciune ale Romei, punctate de schimbarile imparatilor romani. Dacii persevereaza si se aliaza cu sarmatii. Impreuna, cele doua popoare organizeaza invazii puternice in Moesia, unde sunt decimate doua legiuni trimise sa le faca fata.

Pana la inceputul domniei lui Domitian (81-96 d.Hr.) a existat un relativ echilibru de forte la Dunare. Insa, dupa cum ne spune istoricul Iordanes, daco-getii devin alarmati de lacomia proverbiala a imparatului roman, ataca Moesia, masacrand legiunile si omorand inclusiv comandantii. De partea stramosilor nostrii luptau bastarnii, roxolanii si iazigii. Expeditia militara daca era condusa, in premiera, de tanarul Diurpaneus.

Odata ajuns rege, Decebal intareste armata si statul dac, stabilind legaturi cu popoarele vecine. Dacia era din nou mare si unita, cu frontierele cuprinse intre Dunare, Panonia, Nistru si Carpatii Padurosi. In confruntatile cu legiunile lui Domitian, dacii obtin o victorie zdrobitoare. Lui Oppius Sabinus i s-a retezat capul, impartasind aceeasi soarta cu guvernatorul Moesiei. Capetele celor doi au fost aduse in Dacia drept trofee de razboi. Alarmat de situatie, Domitian vine personal la Dunare.

Imparat intransigent si calculat, el face greseala de a-l trimite contra noului rege dac pe generalul Cornelius Fuscus care, conform lui Tacit, era un conducator lipsit de prudenta, temperamental si avid de glorie. Decebal nu doreste o confruntare cu Fuscus, trimitand in acest sens mai multe oferte de pace, refuzate insa de Domitian. Refuzul imparatului roman l-a indarjit si mai mult pe Decebal. Masacrul legiunilor lui Fuscus avea sa se petreaca undeva pe valea Oltului din Carpati. Acolo, Decebal intinsese o cursa in care a pierit o intreaga legiune (V Alaudae), al carei steag a ajuns trofeu in mainile dacilor.

Conform lui Juvenal, dezastrul armatei romane este comparabil ca proportii cu infrangerea suferita de generalul Varus in padurile intunecate ale Germaniei, pe cand Roma era condusa de Augustus. Roma cea lacoma nu se lasa, astfel incat o noua expeditie desfasurata in anul 88 d.Hr., calca din nou hotarele Daciei. De data acesta, legiunile erau conduse de generalul Tettius Iulianus, un fost consul sever si disciplinat. Cunoscator al regiunilor, Tettius invadeaza Dacia pe la Portile de Fier. Lupta care s-a dat la Tapae a fost una extrem de sangeroasa, cu nenumarate victime in ambele tabere.

Pacea era iminenta deoarece Decebal isi vede amenintata Sarmizegetusa, iar Domitian, la randul sau, era prins in lupte grele cu sarmatii, iazigi, marcomanii si cvazii. Anul urmator se semneaza o pace care a durat 12 ani.

Pentru prima data in istoria sa Imperiul Roman era nevoit sa incheie o pace umilitoare. Stapana lumii era obligata sa-l recunoasca pe Decebal rege al tuturor triburilor geto-dace si sa-i plateasca despagubiri in sume de bani, in conditiile in care regele dac nu restituia nimic din prada de razboi, sa-i asigure ajutoare militare, tehnica si masini de razboi, sa-i trimita ingineri si constructori care sa-i ridice cetati si forturi.

 

Un blestem pe nume Marcus Ulpius Nerva Traianus

 

” Daca exista pe undeva vreun golf ascuns sau un pamant necunoscut unde se gasea aur, se decreta ca acolo este un dusman si se pregatea samanta unor razboaie sangeroase alaturi de cucerirea de noi comori ” – Petronius (Satiricon CXIX, 4-7)

Soarta lui Domitian face ca acesta sa fie asasinat de un libert.  A doua zi, in mare graba, conspiratorii si generalii romani il aleg imparat pe Marcus Cocceius Nerva, cel care l-a adoptat drept fiu si successor pe Marcus Ulpius Traianus. Acesta din urma era ambitiosul fiu al unui comandant de legiune de origine hispanica (celtiber). Ajuns, in cele din urma, imparat datorita calitatilor sale militare, Traian mosteneste o Roma saracita de cheltuielile fara masura ale lui Domitian, ai carei cetateni erau inglodati in datorii. Vestile despre aurul din muntii dacilor nu mai reprezentau de multa vreme o noutate.

Pentru Imperiul Roman, ajuns aproape de apogeul politicii sale expansioniste, cucerirea Daciei si instalarea legiunilor in muntii sai era de maxim interes strategic. Aceasta deoarece, pe langa jefuirea stramosilor nostri de aurul si argintul strans in generatii, Roma stabilea la granitele de rasarit un avanpost important impotriva atacurilor venite din partea dacilor liberi aliati cu popoarele iraniene precum sarmatii, scitii si roxolanii, dupa cum avea sa o demonstreze mai tarziu Istoria.

In fata colosului expansionist, statea un regat de oameni curajosi care nu cunosteau frica de moarte. Cele doua razboaie purtate de Traian impotriva daco-getilor au fost nimic altceva decat o lupta surda si crancena de aparare si supravietuire a credinciosilor lui Zamolxis. Nu voi insista asupra desfasurarii si sfarsitului celor doua razboaie. Voi evidentia doar momentele hotaratoare in decursul sangeroaselor confruntari.

Suntem tentati sa-l consideram pe Traian un mare conducator militar. Fiul adoptiv al lui Nerva mostenise, insa, deja, un Imperiu aflat la apogeu, cu o armata imensa, unde disciplina si grija fata de detalii erau respectate cu sfintenie. Constient de darzenia si forta dacilor, Traian nu a precupetit nimic. A trimis in Dacia cele mai mari armate romane care s-au aventurat vreodata intr-o expeditie de cucerire. A riscat visteria Imperiului, cheltuind absolut totul pentru inzestrarea si pregatirea legiunilor. Cu toate acestea, Istoria ar fi fost probabil alta daca in fata lui Traian s-ar fi aflat armata uriasa ridicata de Burebista. Armata care cuprindea toate confreriile de triburi daco-gete…

Altfel ar fi fost viitorul nostru daca Pacorus al II-lea, regele partilor, ar fi incheiat la timp alianta anti-romana pe care i-a propus-o Decebal. Nici macar legiunile Romei nu ar fi facut fata unui atac combinat prin care regele dacilor ataca la Dunare, iar armata imensa a partilor urma sa invadeze Armenia si Iudeea, planuind sa ocupe Egiptul, granarul Romei! In plus, regele-erou trebuia sa lupte si pe plan intern cu tendintele separatiste ale unei parti din aristocratia dacica, care era gata sa-l paraseasca trecand de partea romanilor in schimbul pastrarii bogatiilor si rangurilor.

Cum ar fi decurs lucrurile daca Decebal (constient de pericolul adus de Traian) ar fi reusit sa-l asasineze pe acesta? Dupa cum ne marturiseste Dio Cassius, regele dacilor a pus la cale, in anul 105 d.Hr, un plan care viza lichidarea fizica a noului imparat. In acest scop, a trimis in Moesia niste fugari care sa-l omoare. Planul a dat gres, deoarece spionii imparatului l-au banuit pe unul dintre ei. Supusi chinurilor, cei doi au recunoscut tentativa pusa la cale de Decebal.

Un alt punct sensibil al confruntarilor il reprezinta momentul critic desfasurat in perioada celei de-a doua campanii militare din primul razboi dacic (101-102 d.Hr.). Atunci, planurile Romei erau cat pe ce sa fie date peste cap. Decebal si-a intarit aliantele cu sarmatii si a pregatit o ofensiva de proportii prin care urmarea lovirea armatelor romane din sudul Dunarii si taierea cailor de aprovizionare pentru legiunile aflate in Dacia. Din nefericire, pe cand traversau Dunarea iarna, gheata a cedat datorita unei incalziri bruste a vremii, iar o mare parte din armata formata din daci si sarmati pierea inecata in apele Istrului. Tragicul moment este amintit atat de Dio Cassius cat si de imortalizarea sa pe Columna din Roma.

Dincolo de infrangerea dacilor lui Decebal, ilustrata de dramatica cadere si distrugere a Sarmizegetusei, nu trebuie uitat ca regele-erou a dat lovituri puternice timp de 20 de ani Imperiului Roman, stavilind pe moment cucerirea Daciei. Actiunile sale diplomatice vizau nici mai mult nici mai putin decat crearea unui front comun antiroman al tuturor popoarelor libere din acea zona. Linia de aparare inchipuita de regele dac trebuia sa se intinda pe la Rin pana in Partia, avand in mijloc Dacia. Sortii istoriei nu i-au fost prielnici, altfel astazi nu ne mai numeam Romania.

Pentru salvarea regatului sau, Decebal a epuizat toate mijloacele posibile, viclenie, razboi deschis, ambuscade, tratate de pace, a oferit adapost si protectie tuturor fugarilor si transfugilor care paraseau Imperiul Roman. Pe baza informatiilor istorice putem afla fara greseala ca Decebal este fondatorul primului serviciu secret de informatii de pe meleagurile noastre, regele dac construind o adevarata retea de spioni bine pusa la punct, alcatuita din autohtoni si straini trimisi in Moesia sau chiar la Roma ca sa culeaga informatii referitoare la pregatirea militara si deciziile romanilor.

Cum moare un Semizeu

Istoria a facut ca cel care a descoperit si autentificat adevarul cu privire la sfarsitul regelui-erou, sa fie un istoric american. In anul 1965, profesorul Michael P. Speidel din cadrul Universitatii din Honolulu, Hawaii, a descoperit in satul Gramnani din apropierea anticului oras Philippi, un monument funerar pe care erau gravate un basorelief si o inscriptie interesanta. Era vorba de mormantul decurionului Tiberius Claudius Maximus, cel care a dorit ca fapta sa-i ramana amintita in epitaful lasat posteritatii. Drama imortalizata in marmura, atat pe Columna cat si pe piatra funerara a decurionului, s-a petrecut dupa caderea si incendierea Sarmizegetusei.

Atunci, regele Decebal, insotit de un mic grup de insotitori credinciosi, gonea spre rasarit pentru a scapa de urmaritorii romani si a cere ajutor dacilor liberi din Carpatii Orientali si Moldova de astazi. Totul s-a sfarsit insa in urma unei tradari. Se pare ca acelasi Bicilis (numele sau a ramas unul de ocara in limba noastra, de aici mostenim termenul edificator de Bicisnic – om de nimic, tradator, lichea), nobilul dac care a dezvaluit romanilor mai apoi locul unde erau ascunse fabuloasele comori ale dacilor, le-ar fi spus acestora si de directia si traseul pe care se retragea regele sau.

O decurie condusa de Claudius Tiberius Maximus porneste calari in mare graba in urmarirea regelui. Insotitorii sai sunt ucisi, romanii inconjurandu-l pe Decebal. Regele ramane rege si in acest ultim moment care i-ar fi speriat pe multi altii. Asezat la umbra unui stejar secular, sprijinit de pamant intr-un genunchi, Decebal isi aseaza linistit scutul si sabia alaturi. Un semizeu nu poate fi prins, inrobit sau umilit.

Eroul dacilor nu va avea soarta trista impartasita de alti lideri invinsi de romani si obligati sa marsaluiasca in lanturi in urma carelor triumfale de pe strazile Romei. Asa au sfarsit-o Iugurtha, regele Numidiei, invins de Marius, frumoasa regina Zenobya a Palmyrei, prinsa de Aurelian sau Vercingetorix al galilor, capturat de Cezar dupa caderea Alesiei. Ca un adevarat razboinic netemator de moarte, Decebal si-a luat singur zilele, preferand sa mearga in tainica imparatie subpamanteana a lui Zalmoxis sau in tariile cerului unde il astepta Gebeleizis.

Inainte ca legionarii sa arunce plasele si franghiile asupra sa, Decebal isi scoate de la brau, sica, traditionalul pumnal curbat dacic. Privind spre cer, isi reteaza carotida dintr-o singura miscare. Sangele i se scurge in pamantul Daciei pe care l-a iubit atat de mult, iar nobilul sau suflet se inalta intr-o lume mai dreapta, unde ajung doar spiritele mari. Cadavrul ramas in asta lume este ciopartit de romanii care se inghesuiau la recompense din partea imparatului. Capul si mana dreapta a regelui-erou sunt retezate de sabia lui Claudius Tiberius Maximus.

Vor fi duse si expuse in cartierul militar al lui Traian drept trofee de pret. Scopul era unul eminamente psihologic, romanii sperand ca populatia autohtona supravietuitoare sa fie demoralizata de sumbra priveliste. Pentru a-i linisti pe plebeii Romei care de 20 de ani se temusera de un asemenea dusman redutabil, capul si mana regelui sunt conservate intr-un butoi cu miere si trimise la Roma.

O inscriptie descoperita in Ostia relateaza ca relicvele au fost aratate multimii dupa care, in urletele de bucurie ale acesteia, au fost aruncate pe scarile Gemoniei in raul Tibru. Era locul unde se expuneau dupa executare cadavrele crestinilor si oponentilor Imperiului…

Este evident ca inainte de a fi profanat de cotropitori, capul lui Decebal a servit drept model pentru reprezentarile realiste de pe Columna. Mai mult decat atat, in anul 1822, cu ocazia sapaturilor din Forul lui Traian, a fost descoperit un bust de marmura cu inaltimea de 1, 5 metri care il reprezinta fidel pe Decebal.

Bustul din care regele nostru ne priveste demn si misterios de aproape 2.000 de ani, este expus astazi in Muzeul Vaticanului. Merita zabovit putin asupra sinuciderii lui Decebal, privita de asta data din punct de vedere strict spiritual.

Astazi, atat crestinismul cat si marea majoritate a religiilor condamna sinuciderea, privita drept un pacat greu si o greseala de neiertat. Dacii, practicanti ai unei religii uraniene, solare, aveau alt set de valori moral-religioase.

Pentru ei conta vitejia, veselia, detasarea de cele lumesti si libertatea, nu se temeau de pedepsele de dupa moarte cu care mai tarziu aveau sa-si inspaimante credinciosii, religiile patriarhale de origine semita.

 

sursa: www.descopera.ro

33 comentarii

  1. Silviu /

    Cel mai mult m-a fascinat faptul ca s-a sinucis,fapta care contrazice legile crestinismului din zilele noastre.
    Mult mai interesant este faptul ca Zamolxis era perceput ca si conducator al imparatiei subpamantene avand in vedere ca in ortodoxism,imparatia subpamanteana este condusa de Satana.
    Ridica mari semne de intrebare aceste conceptii ale adevaratilor nostri stramosi !

    • addaci /

      Ce legatura au perceptele crestine cu dacii?Pe de alta parte, Zamolxis era perceput ca avand locuinta in ceruri, nu sub pamant, dovada in acest sens stand obiceiul dacilor de a slobozi sageti spre cer atunci cand vremea era nefavorabila agriculturii si le ameninta recoltele, ca o amenintare adresata zeului lor.
      Cu stima,
      Valentin Roman

      • Silviu /

        “Decebal si-a luat singur zilele, preferand sa mearga in tainica imparatie subpamanteana a lui Zalmoxis sau in tariile cerului unde il astepta Gebeleizis.”
        In acest citat nu se vorbeste despre o lume subpamanteana a lui Zalmoxis ?
        Sau prin”subpamantean” vrea sa se spuna ca Decebal se intoarce in ţărână,in locul de unde a luat fiinta omul?

        • addaci /

          cui ii apartine citatul?

        • Sabin /

          Cu siguranta ca suntem la nivel semantic. Dacii stiau ca organismul uman se descompune dupa moarte si tocmai de aceea isi incinerau mortii ca sa ajunga mai repede un pumn de țărână. “Imparatia subpamanteana a lui Zamolxis” = in pamant, insa zamolxis prin invataturile sale era un zeu al luminii desi “salasluia” sub pamant. Credinta in nemurire asta predica. Zeul mortii si al vietii de dincolo de moarte. Intr-o moarte onorabila ( fara frica de ea ) iti gasesti calea spre nemurire. Calea spre lumina de dincilo de intunericul etern. Toti marii eroi ai neamului au murit onorabil, in special Decebal care n-a vrut sub nici un pret sa cada viu in mainile dusmanului. Corpul nu conteaza, s-ar fi intors in țărână oricum. Arderea corpului si nu imbalsamarea lui insemna eliberearea spre corpul astral. Dacii nu credeau in moarte ci in nemurire deci in lumina si viata. Doar noi care ne-am obisnuit ( am fost obisnuiti cu forta ) sa ne vindem ( si la propriu si la figurat ) cand unuia cand altuia nu putem intelege ce inseamna sa mori fara frica ca un leu nu ca un miel. http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/decebal.php = Cat o mie de cuvinte la un loc.

          • Sabin /

            Si mai e ceva. Nici un popor care n-a avut de-a face cu noi nu-si injura zeii. Sunt zile in care ne luam sfintii la rand si nu scapa nici macar Al de Sus si apoi ne ducem la biserica s-o putem lua de la capat. Dacii sagetau vazduhul si stihiile. S-ar fi luat de piept cu Zamolxis si cu Gebeleizis atunci cand erau suparati.Sa mai zica cineva ca nu suntem daci.

      • marius /

        gebeleisis vrei sa spui ca era cu recoltele….. si isi avea salasul in cer….. zamolxes sub pamant!
        iar credinta dacilor avea puncte comune cu crestinismul…. de aceea daci au acceptat mult mai repede ca alte natii aceasta religie….
        faptul ca el s-a sinucis este o dovada de curaj si spune multe despre un om mandru…. as fi facut la fel ca el, decat sa fiu tarat in lanturi la roma si sa ma batjocoreasca toti parvenitii!!!

    • Sabin /

      Trebuie sa ai curaj sa te sinucizi. Curajul nebun de a infrunta moartea. Ca sa vrei sa traiesti fie si in lanturi iti trebuie vointa. O vointa de fier sa supravietuiesti. Nu conteaza cum, doar sa supravietuiesti cu orice pret. Iti calci pe orgoliu pe convingeri pe suflet daca trebuie si supravietuiesti da defapt esti mort si nu-ti dai seama. Devii apoi un patefon de pilde si intelepciune. Lumea te asculta, unii cred ca te-au inteles, altii-si fac cruce si altii nici macar nu te baga inseama. Daca mai e o singura sansa sa lupti, vei lupta fie si in genunchi. Insa daca nu mai ai nici o sansa, daca la capatul prizonieratului te asteapta moartea si Scalae Gemoniae, atunci poate vom intelege de ce Decebal a ales aceasta cale spre nemurire.
      Care erau alternativele lui Decebal in fata unui mare imperiu ? Sa ceara clementa Romei si sa devina un fides clientum Romae, sau sa se opuna si sa incerce sa stavileasca tavalugul armatelor romane. In prima obtiune ar fi trebuit apoi sa-si puna poporul sa munceasca pentru Roma. Sa dea Romei aur, sare, grau, vinuri, piei de animale si soldati pe spinarea poporului dac. Dacii care erau un fel de prieteni cu regele lor, nu supusi. De atunci fiecare avea grija de capra lui si un dinte impotriva caprei vecinului. Pentru ca daca toata suflarea barbateasca a Daciei s-ar fi aflat la Sarmisegetuza, cu siguranta ca Traian daca n-ar fi pierdut lupta ar fi fost stramtorat rau si s-ar fi retras. Dacii n-au fost uniti, se pare ca unii au fost si cumparati de aurul Romei sau de promisiuni desarte. Niciodata n-am fost ca neam uniti toti in jurul conducatorului nostru. Intotdeauna s-au trezit unii mai breji care i-au vanat scaunul sau pur si simplu nu-l placeau. De ce au ramas acesti conducatori eroi ai neamului in memoria populara si au fost pomeniti peste veacuri? Pentru ca dupa ce au disparut a fost mai rau si de fiecare data poporul regreta faptul ca nu si-a dat viata pentru a asigura generatiilor viitoare sansa buna pe care au avut-o si-au pierdut-o. “Ce-am avut si ce-am pierdut” este o traznaie inventata de invinsi. Adica n-am avut nimic si deci n-am pierdut nimic, cand defapt am avut exemple anterioare care ne-au aratat ca am pierdut si chiar mai mult decat ne putem permite sa pierdem. Da “carpe diem” ( traieste clipa ), a lui Horatius este prost inteleasa. Pentru a putea trai cu adevarat clipa prezenta trebuie sa ai un trecut stabil si abia dupa aceea te poti gandi si la un viitor corect.

      • marius /

        decat sa supravietuiesti in lanturi, injosit si fara onaore, mai bine mort…. ori liber, ori mort! nu trebuie sa uitatm pt ce au luptat toti dacii nostrii (de la Burebista si pana la Cuza) pana acuma?……
        pt libertate, unitate si dreptate, pt o tara si un neam unit si liber! Iar cei din jurul nostru si-au dat seama cat de periculos ar fi un astfel de neam, pt aceasta am fost dezradacinati, descompusi, mintiti, ni s-a rescris istoria si ni s-au furat comorile; iar copii nostri (care sunt viitorul unei natiuni) ne sunt indobitociti zilnic cu perversitati iezuite si li se spala creerele la orice ora si prin tot ce ii inconjoara!

  2. mihaiv /

    “regele Decebal, insotit de un mic grup de insotitori credinciosi, gonea spre rasarit pentru a scapa de urmaritorii romani si a cere ajutor dacilor liberi din Carpatii Orientali si Moldova de astazi” – Cum sa inteleg asta? ca aceste zone nu faceau parte din Dacia lui Decebal!?!?

    • addaci /

      Parte a Moldovei,Bucovina si parte din Muntenia nu faceau parte din Dacia lui Decebal.
      Cu stima,
      Valentin Roman

      • Silviu /

        nu trebuia sa-i fie aprobat comentariul pentru ca e un copil care s-a jucat,asa fac multi altii din lipsa de ocupatie !

        • marius /

          pe copii trebuie sa-i luminam si sa-i invatam….. ei sunt viitorul…. ce viitor vom avea noi cand copii nostri nu stiu cine le sunt strabunii, din ce neam viteaz si glorios fac parte…. un popor care-si uita originile este un popor pierdut…..

    • marius /

      Dacia Mare, a lui Burebista se scindase in 4-5 dtate…..

  3. ai vrea tu sa fi tigan =))esti doar ungur =)).
    tare tolomac tre’ sa mai fi sa scrii intr-una,sa schimbi peruca si pistruii unguresti in fiecare zi pt a te da alta persoana.
    tiganii nu prea se omoara cu scrisu,cu istoria nici atat.ei traiesc clipa,chiar daca asta ii va duce la puscarie.
    totusi pe o scara ierarhica ii pun deasupra voastra desi nu au nimic in plus.
    se vede ca va racaie tare de tot ca iasa istoria adevarata la suprafata,suferiti puternic.daca tot veniti din Asia luati exemplu asiaticilor:pt onoare faceti-va harakiri.
    Decebal a fost cineva,sunt sigur ca in viitor vom afla mai multe despre el.noi il cinstim pt vointa lui dreapta si pt ceea ce a facut pt poporul nostru,a fost un rege care a dus setea de libertate mai departe si pt asta va ramane tot timpul in mintea si sufletul nostru.
    tu esti in trecere pe aici,o sti bine si o simti.intr-o zi o sa va inghita pamantu

  4. Religia dacilor e precreștină. O dovedesc si legile lor – Legile Belagine ce sunt de o însemnătate aparte.
    Cred că aceste informații să intereseze cititorii site-ului și sper să îi bucure.

    Fiind un admirator al dacilor și al tradițiilor lor, am descoperit, poate nu întâmplător, Legile Belagine ale dacilor și înaintașilor lor, iar mai apoi Divina Carte. Am rămas foarte surprins să constat că adevăruri divine ale Divinei Cărți se regăsesc în acest cod de conduită al strămoșilor noștrii. Implicațiile acestei legături sunt extraordinare:
    Ambele au sursă divină, lucru de care nu m-am indoit niciodată
    Divinitatea ne dorește și ne-a dorit mai aproape de idealurile umane, de evoluția spirituală reală
    Există un mare proiect divin, cu o continuitate în timp ce se întinde pe multe mii de ani ce include și populația acestor teritorii
    Legile belagine sunt perfect valabile în timp, forma lor a fost gândită pentru a fi înțeleasă de oamenii acelor vremuri
    Acest articol îl puteți găsi la adresa http://semiomroman.blogspot.ro (Legile Belagine și Divina Carte). Divina Carte este carte de revelație scrisă de inițiatul român Gheorghe Olteanu. Numele lui Deceneu apare în câteva rânduri în cadrul cărții, având o însemnătate deosebită, alăturarea sa altor inițiați ai umanității! Nu încerc să fiu misterios, pur și simplu nu pot oferi mai multe detalii din motive explicate în cadrul articolului și al blogului.

  5. tahomir /

    Varianta oficiala a mortii lui Decebal este o poveste de speriat copiii si pentru bucuria plebei romane. Cei care stiu ce insemna un asediu roman si cunosc cum se putea iesi din Regia pot intui despre ce vorbesc. In Regia nu exista niciun tunel subteran care sa corespunda in afara zidurilor pentru simplul motiv ca Regia era “ultima frontiera”, avea frontiera doar cu Cerul. Capitala administrativa a Regatului nu se mai afla acolo de cativa ani buni, desi Decebal conducea momentan din Sanctuar.

    Gheata s-a rupt datorita patrunderii unui grup al sarmatilor(mult mai grei) la inaltimea coloanei (cavaleriei) dace, este adevarat ca acela a fost momentul in care s-a rupt echilibrul de forte.

    • marius /

      vezi ca sunt dovezi istorice in privinta asta! daca stii ce sunt alea dovezi istorice, daca nu stii, intereseaza-te si apoi vezi care sunt acelea…..

  6. Gabriel /

    Sunt fascinat de toate aceste dezvaluiri, insa era necesar sa denigrati crestinismul? Unde anume, in Biblie ,este condamnata sinuciderea si considerata “un pacat greu si o greseala de neiertat” si unde sunt pedepsele de dupa moarte cu care sunt inspaimantati credinciosii? Ma puteti injura daca asta va face placere dar eu nu sunt de acord cu aceste afirmatii. Intr-adevar biserica catolica, crestina doar cu numele, isi inspaimanta credinciosii in acest fel.

    • marius /

      mergi la popa la biserica si vezi ce zice despre sinucidere…. si apropo, ”sa nu ucizi” se refera si la tine, nu numai la a doua sau a treia persoana si e porunca data de Dumnezeu lui Moise…..

      • Gabriel /

        intr-adevar se refera si la persoana ta porunca.
        cunosc poruncile date lui Moise, nu-i nevoie sa merg la popa. exista un singur mijlocitor intre om si Dumnezeu si acela este Isus, nu papa si niciun alt conducator religios. eu am intrebat unde este scris in Biblie asa ceva(pacat de neiertat si pedepsele de dupa moarte)? nu veti gasi asa ceva. si asta cu biserica ce refuza asistenta religioasa e foarte amuzanta. chiar credeti ca daca nu va acorda popa asistenta religioasa platita veti avea de suferit dupa moarte? “fara plata ati primit, fara plata sa dati” Matei 10.8. am deviat de la subiect, aici era vorba despre Decebal, insa m-a iritat mentiunea despre crestinism. oricum este un site extraordinar. istoria noastra ar trebui rescrisa pentru ca a fost batjocorita. NOI NU SUNTEM URMASII ROMEI!

    • Sabin /

      Uite unde sunt pedepsele de dupa moarte cu care sunt inspaimantati credinciosii. Si asta nu in cazul sinucigasilor care nu sunt ingropati cu predica ci si in cazul celor care au murit si aleg incinerarea. http://stirileprotv.ro/stiri/social/biserica-ortodoxa-vrea-sa-devina-stapana-pe-moarte-refuza-orice-asistenta-religioasa-la-incinerare.html
      Este adevarat ca biserica are din ce in ce mai putine cu credinta fiid doar un alt instrument de stoarcere de bani de pe spinarea noastra insa parca s-a ajuns prea departe.

  7. tahomir /

    iar de ajuns nu aveau cum sa-l ajunga fiindca nu alerga palcul de daci pe autostrada din sahara. O facatura nenorocita ca si cea de astazi cu romanizarea! Au luat un dac mort care li s-a parut ca seamana cu Decebal, i-au gasit niste haine scumpe si l-au carat pana la roma sa bucure plebea bezmetica. Ma indoiesc ca erau atat de dobitoci incat sa creada ca dacii se vor preda cu toti. Ardeu a cazut in iarna lui 107, cetatea de la Dealul Uroiului in 2008 s.a.

  8. INDIFERENT DE COMENTARIILE VOASTRE, BUNE ORI RELE, FELICITARI FIINDCA VA PASA! SI NU TINETI ASTA DOAR PENTRU VOI, AVETI/AVEM DATORIA, OBLIGATIA, DE A TRANSMITE PE TOATE CAILE SI MIJLOACELE, CEEA CE AFLAM, CEEA CE DORIM SA AFLAM: ISTORA ADEVARATA A DACILOR, A NOASTRA. STIIND CINE AM FOST, VOM STI CINE SUNTEM SI INCOTRO NE INDREPTAM.

  9. De ce nu se scrie o carte dedicata lui Decebal si perioadei respective? Cum vrem sa invatam istoria, cum sa ajunga la toti? Nu putem sta toata ziua in biblioteci trebuie sa simplificam.

  10. traian avea sa spuna. dupa moartea lui decebal. razboiul nu s-a sfarsit. si intr-adevar aveau sa urmeze atacurile triburile geto-dace care nu au participat alaturi de decebal la razboaiele cu traian.

  11. gotii si acei carpi aprigi care iarna luau infatisarea ursilor imbracand blanurile si capul acestui animal.

  12. Malus Dacus /

    Multzam fain Vali pentru un articol super edificator.

  13. vali vulpe /

    interesant este putin spus . istoria acelor veacuri nu are locul meritat in cartile de istorie . in schimb ne ocupam timpul cu o groaza de nimicuri . bulgarii au pus in valoare mormantul tracic de la kazanlak , nebagand in seama tavanul camerei principale unde avem pe o banda circulara un numar de flori . petalele forilor sunt 2 rosii 2 albastre cu pistilul galben . aceasi forma de floare cu patru petale o gasim si pe un scut dacic de pe columna lui traian . poate fortez dar ar fi o prima reprezentare ale culorilor tricolorului romanesc … . si intre flori avem pictate capete de ….bouri…

  14. Imi place foarte mult istoria si am facut mai multe cercetari (in tara si in strainatate)in legatura cu Decebal. Concluzia la care am ajuns a fost ca Decebal a fost tradat … si este foarte posibil sa nu se fi sinucis ci sa fi fost asasinat (nu de romani) de cei cu care el urma sa continuie lupta impotriva invadatorilor ! Decebal a scapat din Sarmisegetuza impreuna cu o trupa de elita iar dupa ce a trecut Muresul indreptandu-se spre Piatra Craivei distanta intre el si romani crestea tot mai mult … Sunt multe de spus despre Decebal .

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>