Un articol de Conf. univ. dr. George V. Grigore
„Un dac a coborat de pe Columnă”. Acesta era anunțul care făcea furori prin anul 1867, când Gheorghe Cârțan, ciobanul din Țara Făgărașului, a uimit întreaga Europă, fiind „descoperit” într-o dimineață, la baza Columnei Traiane, înțolit în cojocul său ciobănesc. El doar a dorit să vadă cu ochii proprii „minunea” de la Roma unde se aflau chipurile strămoșilor săi dăltuite în piatră. Nu știa că va deveni celebru.
Acum, după ceva vreme, pot spune din nou: „Minune!”. În vara anului 2014 am vizitat Muzeul și Monumentul de la Adamclisi, unul dintre cel mai importante monumente antice de pe teritoriul României. Știind controversele legate de originea sa – deși tot este declarat monument roman de către istoricii noștri – am încercat să fiu mai scrupulos în studiul meu asupra elementelor aparținătoare de acest monument, numit și Tropaeum Traiani.
Monumentul de la Adamclisi a fost reconstituit o dată la anul 1977, sub regimul tovarășului Ceaușescu, după unul din modelele ipotetice ale vechiului monument aflat în ruine, și încă o dată, după anii 2000, ca parte dintr-un proiect european pe 2 ani derulat cu Consiliul Județean Constanţa şi care s-a soldat cu repararea infrastructurii de acces la monument (2 km), amenajarea parcului din jur, aducţiunea de lumină şi de apă și reabilitarea monumentului din beton.
Acest monument numit și „Columna lui Traian de provincie”, poartă la partea superioară o statuie asemănătoare cu un trofeu roman, dar care este posibil să reprezinte chiar divinitatea geto-dacă, un zeu războinic fără de chip. În Muzeul din localitatea Adamclisi, cel care a fost construit ca un Lapidarium și adăpostește originalele elementelor arheologice aflate în zona monumentului, se află și originalul acestei mărețe statui. Tot în acest muzeu se află și macheta monumentului reconstituit. Privind atent, pe toate părțile, statuia trofeului, aveam să aflu sub subțioara dreaptă a statuii originale imaginea unui dac ce stă liniștit, așezat, fiind protejat de Divinitatea aflată la partea superioară. Cu mâna dreaptă ridicată, el parcă închină o cupă (rhyton) zeului ce-l protejează). „Șade de-a dreapta Tatălui!” Chiar spatele pare a-i fi protejat de un scut, iar partea de jos pe care stă este plină de simbolul regal daco-get al Florii Vieții în forma Florii Scut aflată și pe scutul regelui Decebal (pe celebra Columnă a lui Traian de la Roma) – „Trifoiul cu patru foi”. Pe lorica „trofeului”, alături de acest simbol mai apare și acela al Pomului Vieții, ca și continuitate a neamului omenesc pe acestă planetă. Sus pe crenelurile monumentului apar semințiile salvate din ultimul mare potop, având fiecare în spate simbolul Pomului Vieții neamului său, pe care va trebui să îl „crească” și să îl facă să „rodească”.
Simbolul trifoiul cu patru foi este unul special. La aproximativ 10.000 de trifoiuri cu trei frunze există un singur trifoi cu patru frunze. Cea de-a patra frunză este considerată a fi șansa și norocul accidental al omului, sau intervenția divinității în destinul găsitorului (celui ce îl posedă). În mai întâlnim pe cupola mausoleului mormânt al unui fiu al Regelui trac-odris Seuthes III, ca trifoi cu patru foi, colorat în roșu, galben și albastru, semn al vechimii tricolorului nostru drapel național. Acest dac – prin ce minune – nu mai apare pe statuia reconstituită a monumentului refăcut.
Subțioara dreaptă a statuii zeului este „curată”, fără nici un chip uman. Pe lorica statuii zeului fără de chip se află și alte elemente simbolice geto-dace, precum pasărea care mijloceşte trecerea pe tărâmul morţii. Sub aceasta – separată de cingătoarea ornată cu spiralele duble lumi în care ne „învârtim” și noi și în care se susține sabia (cea care poate aduce moartea) – se află Floarea Vieții (Viața va învinge!), ce se ridică spre Regatul Cerului. Călărețul de dedesubt sare peste o tufă de acant (ciulini, scaieți, mărăcini), simbol al greutăților vieții în materie, ce trebuiesc depășite.
Unde poate fi acest dac care nu mai apare pe monument? Când o fi plecat? De ce nu ne-a spus și nouă? Multe sunt dovezile prin care se încearcă a se ridica la rang de aliați sau civilizatori romanii Imperiului Rapace ce ne-au adus un mileniu de întuneric istoric.
Turcii i-au zis acestui monument Biserica Omului sau Adam Clisi (Pământul lui Adam). Ce știau ei și noi refuzăm și astăzi să aflăm?