Actualizat November 7th, 2018 10:46 AM
Formula As – ANDERS KALIFF, arheolog şi profesor la Universitatea din Uppsala, Suedia: “Descoperirile dacice importante sunt ţinute în conservare. Nu apar în muzee.”
– Înainte de toate, vă mulţumesc pentru recomandările dvs., extrem de utile şi importante, pentru călătoria mea în Suedia. Am descoperit, cu uimire, lucruri ce seamănă izbitor cu ceea ce avem în România! Sunt simple coincidenţe, sau putem vorbi despre legături concrete între Dacia şi Suedia, în urmă cu mii de ani?
– Nu sunt coincidenţe. Între vechiul teritoriu al Suediei şi vechiul teritoriu al României au existat legături clare. Ca arheolog, am studiat contactele timpurii dintre Scandinavia şi zona Mării Negre. Timp de mulţi ani, am fost doar câţiva cercetători interesaţi de aceste subiecte, în contrast cu secolul XX sau chiar mai demult, când ele erau considerate foarte importante. Dar lucrurile se schimbă astăzi din nou. Există iarăşi o extraordinară deschidere pentru a afla despre legăturile timpurii dintre populaţii şi despre migraţia lor, mai ales în lumina ultimelor descoperiri, realizate cu ajutorul studiului ADN-ului. Cercetările recente confirmă în mod clar că există contacte timpurii între aceste zone şi că dacii au legături cu Scandinavia. De asemenea, descoperirile arheologice sugerează contacte foarte strânse în epoca pre-romană cu zona Sântana de Mureş din România.
– Din păcate, în muzeele din Stockholm pe care le-am vizitat nu apare nicăieri notată această apropiere. Numele de Dacia sau România nu sunt nici măcar menţionate. Mai mult, anumite obiecte importante, precum brăţările cu cap de şarpe sau cuţitul curbat, descoperite în mormântul femeii din Skälv, nu sunt expuse deloc, iar grămezile de brăţări dacice din argint sunt prezentate cu titlu generic. Cum vă explicaţi aceste ciudăţenii?
– Mă bucur că aţi reuşit să vedeţi câteva muzee din Stockholm dar, aşa cum spuneţi, trebuie să recunosc că nu este uşor să găsiţi explicaţii pentru anumite obiecte care vă interesează pe dvs. Ceea ce aţi văzut în Muzeul de Istorie, de exemplu, este doar o parte a artefactelor ce leagă vechea Dacie de Scandinavia şi Suedia! De fapt, descoperirile din locuri importante pentru ceea ce căutaţi, precum Skälv, Linneberg, Smörkullen, Gatebo şi altele, nici măcar nu sunt expuse în muzeu! Sunt conservate în depozit şi nu este uşor să ai acces la ele. Cred că s-a mers prea mult pe ideea populistă de a face un muzeu cu expoziţii uşoare, pentru publicul larg, mai degrabă decât un muzeu bazat pe istorie şi arheologie, şi din cauza asta, obiectele însele nu sunt în centrul atenţiei. Totuşi, câteva obiecte descoperite la Smörkullen le-aţi putut vedea în Camera Aurului.
– Pornind de la descoperirile arheologice, care credeţi că este cel mai bun argument pentru legătura dintre Scandinavia şi teritoriul vechii Dacii?
– Cea mai clară legătură este aşa-numita cultură Wielbark-Sântana de Mureş-Cerniahov. Ea aparţine unei populaţii cu trăsături tipice, care încă este acoperită de enigme şi stârneşte multe întrebări. Ideea este că această populaţie, întâlnită şi în Suedia, se întindea şi în Polonia, în regiunea Pomerania, şi în Transilvania, până la Nistru şi Kiev. Cele mai clare dar şi frecvente argumente sunt aceste necropole cu cercuri de piatră şi lespezi aşezate în picioare, al căror înţeles s-a pierdut, asemănătoare întrucâtva cu Sarmizegetusa. Cred că această populaţie nu a migrat masiv. Cel mai probabil a fost un amestec cu grupurile dominante de goţi şi, cu siguranţă, alianţe prin căsătorii.
Zece puncte din vechea Dacie erau sursa de aur pentru vikingi:
“Cele mai importante urme au fost distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial”
– Aşa cum mi-aţi recomandat, am fost la cimitirul din Skälv, unde a fost descoperită o necropolă şi mai multe morminte, printre care şi cel al unei femei. De ce credeţi că este atât de important acest mormânt?
– Cimitirul de la Skälv şi mormântul femeii de acolo sunt reprezentative pentru legăturile dintre Scandinavia şi populaţia aceasta, din urmă cu 2500 de ani, ce se întindea până la Marea Neagră. În primul rând, sunt aceleaşi pietre mai mici, aşezate pe o formă rotundă, la mijloc cu pietre mari, aşezate în picioare. Apoi este mormântul femeii. Nu doar că lângă ea s-a descoperit un cuţit curbat – cuţitul curbat, de tip dacic, fiind ceva comun, în toate descoperirile din Ostergotland, dar acolo avem şi un pandantiv interesant, şi două brăţări identice cu cele găsite în Polonia şi despre care arheologii de acolo spun că sunt dacice. Din descoperiri ne dăm seama că ea a fost o persoană importantă, venită probabil din zona Europei de răsărit. Este o aşezare tipică pentru această populaţie foarte mişcătoare, unde întâlnim toate elementele reprezentative – pietre, arme, bijuterii. Din păcate, cele mai importante informaţii despre această populaţie s-au pierdut. În parte, pentru că Schindler, arheologul care s-a ocupat de cel mai mare cimitir de la Wielbark, cu 3000 de morminte, nu şi-a publicat decât parţial cercetările, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, majoritatea descoperirilor au fost distruse.
Un interviu de Cătălin Manole
Sursa: Formula As
Ilustrație: Gabriel Tora
Stai si te gandesti daca nu cumva aceste descoperiri au fost distruse INTENTIONAT, asa cum intentionat sunt ocultate si acele artefacte care au ramas. Asa cum intentionat in Romania cercetarile arheologice se concentreaza pe epoca greco-romana, nu pe cea dacica. Au ajuns arheologii nostri sa invarta aceleasi vesnice cioburi greco-romane si sa ocoleasca ce e dacic, pentru ca nu primesc finantari pentru daci. Ceva e putred.