Zidul lui Hadrian, frontiera de nord a Imperiului Roman. Acolo, în provincia Britania, a fost detașată și o cohortă formată din GETO-DACI!

Categories ArheologiePosted on

Numit, în latină, Vallum Hadriani sau Vallum Aelium, Zidul lui Hadrian reprezintă o fortificație a cărei construire a început în anul 122 e.n., în provincia romană Britania, sub domnia împăratului Hadrian – succesorul lui Traian. Grandioasa construcție începea de pe țărmul râului Tyne, aproape de Marea Nordului și ajungea până la Marea Irlandei. Reprezenta limita de nord a Imperiului Roman, dincolo de care începeau teritoriile ce aparțineau triburilor libere ale acelor meleaguri, inclusiv ale picților.

Vallum Hadriani nu era un simplu zid. El cuprindea porți, clădiri pentru cazarea trupelor și turnuri de veghe. De-a lungul său se afla un drum militar. Construirea Zidului lui Hadrian a durat șase ani. A fost necesară munca a 15000 de oameni, pentru ridicarea sa. Zidul a fost construit de către legionarii romani, între care existau și arhitecți, zidari ori meșteri pietrari. Componenții legiunilor romane aveau statut de cetățeni romani.

Deși, în genere, militarii care lucrau sau care desfășurau activități militare la Zidul lui Hadrian proveneau din Europa de nord, au existat și unități aduse de la depărtări mai mari, formate din luptători de diferite nații. Printre aceștia se numărau asturieni (din Peninsula Iberică), sirieni și geto-daci.

„Cohors I Aelia Dacorum” a fost un regiment de infanterie (o cohortă) al corpului de auxiliari al armatei romane. Cohorta a fost creată în vremea împăratului roman Hadrian în provincia romană Dacia, lucru petrecut mai devreme de anul 125 e.n. Unitatea constituită din geto-daci a fost dislocată, pentru aproape întreaga sa existență, la hotarul de nord al provinciei Britania, în forturile aferente Zidului lui Hadrian.

Astăzi ne sunt cunoscute numele a 53 de participanți la construirea Zidului lui Hadrian. Este vorba despre centurionii care, conducându-și militarii, răspundeau, fiecare, de bunul mers al construirii unui sector de zid. Zidul lui Hadrian nu a fost abandonat nici măcar după sfârșitul Imperiului Roman, deoarece localnicii s-au folosit în continuare de clădirile aflate de-a lungul său.

Adesea zidul lui Hadrian este descris ca un loc în care viața era dificilă și confortul redus. Însă personajele din elita militară și administrativă beneficiau de condiții foarte bune de viață. Locuințele persoanelor de vază erau prevăzute cu… încălzire prin podea (hypocaust). Nu lipseau nici băile.

Romanii au invadat și ocupat mari porțiuni din actuala Scoție, chiar după terminarea zidului. Deoarece stăpânirea romanilor s-a extins în afara sa, zidul a fost abandonat o scurtă perioadă, cam 20 de ani, începând cu anul 138 e.n. Ulterior a intrat iarăși în folosință, deoarece s-a revenit la fostul hotar, delimitat de către zid, în urma atacurilor triburilor băștinașe.

Este foarte probabil ca arhitectul principal al zidului să fi fost chiar Hadrian. Zidul care poate fi admirat astăzi în Marea Britanie posedă doar 10% din dimensiunile pe care le avea odinioară construcția. Ruta exactă pe care o urma Zidul lui Hadrian nu este cunoscută totalmente, deoarece pe traseul pe care îl urma odinioară au fost construite așezări umane care au șters vechile urme.

Autor: Tomi Tohaneanu

Sursa: wikipedia.org, blog.english-heritage.org.uk, hadrianswallcountry.co.uk

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Lasă un răspuns