Cum de s-a ajuns să i se spună „Dracula” lui Vlad Țepeș? Explicația are legătură cu tatăl său și cu un eveniment petrecut în anul nașterii sale!

Categories DezvăluiriPosted on

La fel ca și vărul său – care a rămas în conștiința istorică a românilor sub numele de Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș (1431-1476) a domnit într-o epocă dură, sub continua amenințare a oștirilor otomane care cuceriseră Constantinopolul. Vremurile aspre produc lideri pe măsură. Totuși, Vlad Țepeș, supranumit Drăculea, n-a fost mai crud decât alți principi, regi sau voievozi ai timpului său.

E posibil ca, în lunga sa domnie, Ștefan cel Mare să fi osândit mai mulți indivizi la moarte decât Vlad Țepeș – în domniile sale scurte. Și totuși, Ștefan a fost trecut în rândul sfinților, în vreme ce imaginea lui Vlad este asociată, peste hotare, cu forțele întunericului și sadismul.

Imaginea sa de conducător nemilos ori voievod-călău a fost amplificată de către negustorii sași brașoveni, care nu-l aveau la inimă pe nepotul lui Mircea cel Bătrân. Poveștile lor de groază au fost amplificate de către monarhul și nobilimea Ungariei și transmise mai departe, către statele germanice.

Vlad al II-lea, tatăl lui Vlad Tepes

Mai târziu, a fost treaba unor scriitori și apoi, peste secole, a unor cineaști fascinați de latura întunecată a mitologiei să denatureze complet realitatea. În folclorul românesc, Vlad Țepeș, fiul lui Vlad Dracul, a fost și este perceput ca un domnitor din cale afară de exigent, care aplica uneori pedepse cumplite, dar în niciun caz ca un agent al forțelor răului. Cât privește poveștile cu vampiri, acestea sunt specifice Europei Apusene.

De ce li s-a aplicat atât lui Vlad al II-lea, tatăl lui Vlad Țepeș, cât și viteazului său fiu supranumele de „Dracul” și, respectiv, „Drăculea”? Explicația vine… tot din Occident. La 1408, cu ani de zile înainte să vină pe lume Vlad Țepeș, a fost înființat un ordin cavaleresc, numit Ordinul Dragonului. Era o epocă în care s-au născut multe societăți secrete și ordine cavalerești, unele supraviețuind până azi.

Ordinul Dragonului sau Societas Draconistrarum avea atât scopuri războinice, cât și religioase. Urmărea apărarea creștinismului contra păgânătății care, prin Imperiul Otoman, amenința să aducă întreaga Europă sub dominația Semilunei. Întemeietorul enigmaticului Ordin al Dragonului, societate elitistă care îi avea ca patroni pe Sf. Arhanghel Mihail și pe Sf. Gheorghe, era Sigismund de Luxemburg (1368-1437). Acesta a fost monarh al Ungariei, devenind ulterior împărat al Sfântului Imperiu Roman.

Mai existau și alte societăți militar-religioase similare Ordinului Dragonului, printre care pot fi amintiți Cavalerii de Malta și Cavalerii Teutoni. Din motive ezoterice, numele și stema ordinului nou-înființat au fost puse sub semnul dragonului. Un dragon care nu avea o semnificație malefică, de vreme ce societatea era una cu caracter asumat creștin.

Întâmplător sau nu, Vlad Țepeș a venit pe lume chiar în anul (1431) în care tatăl său a devenit inițat al Ordinului Dragonului, initiere care s-a petrecut la Nuremberg. Poporul de rând și boierii i-au atribuit, lui Vlad al II-lea (fiu al lui Mircea cel Bătrân), supranumele de „Dracul”, pornind de la această apartenență a sa la Ordinul Dragonului.

Deși domnitorul a intrat în istorie cu numele de Vlad Dracul, este foarte greu de crezut că vreun supus de-al său ar fi cutezat vreodată să i se adreseze astfel, în față. Supranumele lui Vlad al II-lea a fost transferat și celui mai viteaz dintre fiii săi, sub forma „Drăculea”, însă acesta avea să fie și mai bine cunoscut, în popor, sub porecla de „Țepeș”.

Fondatorii Ordinului Dragonului au ales dragonul nu ca simbol al forțelor iadului înfrânte de către Sf. Gheorghe sau Sf. Arhanghel Mihail, ci doar ca o emblemă, mai puțin obișnuită, a sacrificiului de sine, pentru binele semenilor. Dragonul purta pe spate un scut cruciat iar vârful cozii sale era înfășurat în jurul propriului gât (ca semn al înfrânării și stăpânirii de sine?).

Fără a fi negată existența unei anumite înclinații spre pedepsele strașnice în firea marelui domnitor și lider european al luptei antiotomane, s-ar cuveni să-l descriem cu obiectivitate și fără senzaționalism pe Vlad Voievod Drăculea, ori de câte ori avem prilejul, mai ales în fața străinilor. Adică scoțând în evidență caracteristica sa predominantă, ca voievod: spiritul justițiar și intransigența în lupta cu nedreptatea! 

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: www.istorie-pe-scurt.ro, wikipedia.org

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Lasă un răspuns