Dovezi ale continuității geto-dacice: Tabula Peutingeriana, o hartă comercială romană din secolul IV, prezintă nu mai puțin de 88 de localități cu nume de rezonanță geto-dacică

Categories ArticolePosted on

Fără îndoială că dovezile continuității populației geto-dacice sunt numeroase, ca și cele care infirmă teoria romanizării. Dacă multele răscoale din provincia romană Dacia, ca și multele războaie purtate de dacii liberi și aliații lor împotriva romanilor, în secolele II și III, arată că geto-dacii nu s-au resemnat, ci au continuat să lupte pentru scoaterea romanilor din Dacia, lucru pe care l-au și reușit spre sfârșitul secolului III, existența unei hărți comerciale romane care prezintă în secolul IV nu mai puțin de 88 de localități cu nume geto-dacice atât la nordul, cât și la sudul Dunării, ne dovedesc continuitatea strămoșilor noștri.

Harta a fost realizată după anul 330 d. Chr., an în care împăratul Constantin cel Mare mută capitala imperiului de la Roma la Constantinopol (numele noii capitale apare pe hartă).

În condițiile în care harta a fost realizată în scopuri comerciale și ne prezintă în secolul IV (la ceva vreme după retragerea aureliană din Dacia) un număr însemnat de așezări nord-dunărene, al căror nume are rezonanță geto-dacică, înțelegem că importanța ei este foarte mare, ca element ce dovedește continuitatea geto-dacilor. Practic ea subliniază legături economice ale imperiului cu populația rămasă la nordul Dunării, după reatragerea aureliană, și “ne spune” lucruri importante despre componența etnică a populației de aici.

Tabula Peutingeriana a fost descoperită de Conrad Celtis (1459-1508) și a fost predată lui Konrad Peutengir (1465 – 1547) din orașul german Augsburg, care a prelucrat-o în forma pe care o avem astăzi.

Daniel Roxin

Da clik pentru a mări:

 

 

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Lasă un răspuns